• Ziua Forțelor Terestre - 23 aprilie 2018

    În fiecare an, la 23 aprilie se sărbătorește Ziua Forțelor Terestre - categorie de forțe a Armatei României al cărei patron spiritual și ocrotitor este Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Purtătorul de Biruință.
    Cu acest prilej, Școala de Aplicație pentru Unități de Luptă “Mihai Viteazul” în colaborare cu unitățile militare din garnizoană și în parteneriat cu Muzeul Județean Argeș a organizat luni 23 aprilie 2018, între orele 10.00-15.00, la Muzeul Județean Argeș o expoziție de tehnică, armament, echipamente și efecte militare.

  • Ziua NATO

    Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (abreviat NATO în engleză și OTAN în franceză și spaniolă) este o alianță politico-militară stabilită în 1949, prin Tratatul Atlanticului de Nord semnat la Washington la 4 aprilie 1949. Actualmente cuprinde 29 de state din Europa și America de Nord.

  • Armata-o școală altfel!

    În perioada, 26-30 martie, între orele 9.00 și 13.00, în Școala de Aplicație pentru Unități de Luptă “Mihai Viteazul ”, Pitești au fost prezenți elevi de la 15 unități de învățământ din județul Argeș, în cadrul proiectului „Armata - O Școală Altfel”, desfășurat de Ministerul Apărării Naţionale, în cooperare cu Ministerul Educaţiei Naţionale.

  • Ziua Automobiliștilor Militari

    A devenit o tradiție ca, în fiecare an, de ziua Mărțișorului, Armata Română să-i sărbătorească pe automobiliștii militari. Ziua de 1 martie nu a fost aleasă întâmplător pentru că, la aceeași dată, în anul 1917, prin Înaltul Decret nr. 245 al Regelui Ferdinand I, s-a înființat Regimentul de Tracțiune Automobilă, unitate care fusese înzestrată deja din 1908 cu 13 autoturisme Mercedes-Simplex pentru corpurile de armată și diviziile de infanterie.

  • Ceremonia Depunerii Jurământului Militar cu soldații profesioniști, seria noiembrie 2017.

    JURĂMÂNTUL MILITAR - LEGĂMÂNTUL SACRU FAŢĂ DE ŢARĂ
    “Eu.... jur credinţă patriei mele, România.
    Jur să-mi apăr ţara, chiar cu preţul vieţii.
    Jur să respect constituţia, legile ţării şi regulamentele militare.
    Aşa să-mi ajute Dumnezeu.”
    Depunerea Jurământului Militar este un moment unic, emoţionant pentru fiecare dintre noi, militarii. Sentimentele de mândrie, dar şi de asumare a unei mari responsabilităţi trăite în acele momente ne călăuzesc paşii în carieră şi ne revin în memorie atunci când ne este mai greu.

Arma Tancuri

              În perioada interbelică:

         Întrevăzând marile posibilităţi ale tancului, România a fost printre primele ţări din sud-estul Europei care s-a orientat spre înzestrarea armatei cu tehnică blindată, această nevoie fiind privită ca izvorând din condiţiile de ordin politico-strategic şi nu pentru a fi la „moda” zilei. Pentru realizarea acestui scop, un moment cu profunde semnificaţii pentru istoria armei tancuri în armata română îl constituie înfiinţarea primului batalion de care de luptă, în data de 01 august 1919 la  Mihai Bravu, prima „subunitate şcolară” a noii arme intrate în dotarea armatei române, care a continuat cu înzestrarea şi dezvoltarea acesteia în perioada interbelică, pe timpul campaniilor din cel de-al doilea război mondial, în perioada războiului rece şi după evenimentele din anul 1989.

          La 06 decembrie 1919 batalionul este mutat în garnizoana Târgovişte.

      Prin Înaltul Decret nr.5488 din 25 decembrie 1920 ia fiinţă prima unitate de tancuri din armata României, prin transformarea Batalionului Carelor de Luptă în Regimentul Carelor de Luptă.

        În martie 1928  Regimentul a impus să se  înfiinţeze în cadrul unităţii „biroul instrucţie” iar în luna mai a anului 1929 Regimentul Carelor de Luptă a trăit un moment înălţător: primirea Drapelului de luptă.

        În anii 1936 şi 1937 regimentul a fost dotat cu noi maşini de luptă, moderne, importate din Cehoslovacia. Ca urmare a sporirii numărului de care de luptă, în organica regimentului apare şi al treilea batalion.

          La 01 noiembrie 1939, se înfiinţează Regimentul 2 Care de Luptă  cu garnizoana la Târgu Mureş.

     În ianuarie 1941, Brigada 1 Motomecanizată s-a transformat în Divizia 1 Motomecanizată, dislocată în garnizoana Târgovişte, iar la 26 februarie 1941, prin Înaltul Decret nr. 1124 în Divizia 1 Blindată. Aceasta avea în organică şi un regiment de care de luptă R.1 Skoda şi un regiment de care de luptă Renault-35.

       La intrarea României în război, în Armata Română existau următoarele tipuri de care de luptă: ,,Renault F.T.1917”; Renault-35; R.1 Skoda; R.2 Skoda; T.3; T.4.

       La 10 august 1942 Divizia 1 Blindată a fost reorganizată, în structura ei intrând un Regimentul 1 Care de Luptă, dotat cu 112 care R.2 Skoda şi 22 care T.3 şi T.4.

        Ca urmare a semnării Protocolului Militar din 26 octombrie 1944 şi completării cu Ordinul nr. 70200/1944, în perioada 01 noiembrie-01 decembrie 1944, Divizia 1 Blindată s-a desfiinţat. Concomitent, Regimentul 1 Care de Luptă s-a contopit cu Regimentul 2 Care de Luptă, sub denumirea acestuia din urmă.

               În perioada 1945-1968:

       După încheierea războiului, în vara anului1945, ia fiinţă Brigada 1 Care de Luptă compusă din Regimentele1,2 Care de Luptă şi Regimentul de Infanterie Moto.

          La 25 iulie 1946, din efectivele Brigăzii 1 Tancuri şi ale Diviziei 8 Cavalerie Purtată s-a organizat o brigadă mixtă, având în compunere şi Regimentele 1 şi 2 Tancuri, aproximativ 200 de tancuri.

          La 18 august 1947 se înfiinţează Divizia Blindată ,,Tudor Vladimirescu”. În compunerea acesteia intrau şi Regimentele 2 şi 3 Care de Luptă. În anul următor, organizarea diviziei a cunoscut prima modificare, prin transformarea Regimentelor 2 şi 3 Care de Luptă, în Brigada 2, respectiv 3 Tancuri. Este momentul în care se adoptă, oficial, în armata României şi denumirea de ,,tanc”, în locul celei de ,,car de luptă”.Transformarea s-a facut în baza Ordinului nr. 45080 din 24 august 1948 al Marelui Stat Major.

           La 24 august 1948, a fost reorganizată şi Divizia Mecanizată ,, Horia, Cloşca şi Crişan”, care includea în compunerea ei şi Brigada 1 Tancuri.

            Începând cu anul 1949, România a început să importe tancuri T-34-85 din Uniunea Sovietică.

           La 01 mai 1949, prin Ordinul nr. 45662 din 24 aprilie 1949 al Marelui Stat Major, ia fiinţă prima mare unitate de tancuri de nivel operativ: Corpul de Tancuri „Tudor Vladimirescu-Debreţin”.

          Începând cu 01 august 1949, Comandamentul Corpului de Tancuri a fost împuternicit să îndeplinească şi atribuţiile de comandament de armă, luând în subordine şi Şcoala de Ofiţeri de Tancuri.

           Urmărindu-se distribuţia uniformă a structurilor de tancuri, în cursul anului 1951 se constituie Divizia 27 Tancuri.

           La 01 noiembrie 1953, în armata României erau 300 de tancuri T-34-85.

          După aderarea la Tratatul de la Varşovia, în 1955, în unele unităţi de tancuri din armata română, au apărut tancurile T-54, cu stabilizator în plan vertical pentru tun şi mitralieră. Datorită posibilităţilor restrânse de achiziţionare a acestui tip de tanc, s-a trecut la modernizarea tancurilor T-34-85 existente.

           În perioada 1961-1963, armata română a achiziţionat tancul mijlociu T-55-100, macaraua de tanc SPK-5 şi tractorul de evacuare-reparaţii TER-34.

          După 1963, numărul furnizorilor de tehnică blindată s-a mărit, alături de U.R.S.S. intrând în competiţie şi celelalte state partenere din tratatul de la Varşovia. Astfel, s-au importat tancurile mijlocii T-55-100 din U.R.S.S. şi Cehoslovacia, tractoarele de evacuare-reparaţii VT-55 şi podurile de asalt de tip ,,foarfecă”.

                În perioada 1968-1989:

          La 11 septembrie 1968, în baza Ordinului M-58 al Ministrului Forţelor Armate al României, ia fiinţă cea de-a doua divizie de tancuri a armatei române, Divizia 57 Tancuri, cu sediul în Bucureşti, iar două săptămâni mai târziu, Divizia 67 Mecanizată, cu sediul la Brăila.

      Eforturile specialiştilor români pe linia fabricării de tehnică militară românească au fost încununate de succes prin realizarea familiei de tancuri T.R.-77-580(tancul mijlociu T.R.-77-580, tancul comandant T.R.-77-A şi tractorul de evacuare-reparaţii TER-77).

         Concomitent cu începerea producţiei în serie a tancului românesc, la începutul anului 1980 România a importat, într-un număr mic, tancul mijlociu T-72 din Uniunea Sovietică. Tot în această perioadă a început proiectarea şi realizarea unui nou tanc având performanţe superioare tancurilor T-55 şi T-72; astfel, începând cu 1985 s-a trecut la producţia de serie a tancului românesc TR-85A şi a tractorului de evacuare-reparaţii TER-85.

         Între anii 1987 şi 1988, într-un timp extrem de scurt, s-a reuşit proiectarea şi realizarea prototipului şi a unei serii de 5 bucăţi a tancului TR-125 (P-125).

                După 1989 şi până în prezent:

         După Revoluţia din 1989, evoluţia Armatei Române a reprezentat un proces de modificare a componentelor sale esenţiale: structură, organizare şi înzestare a forţelor, învăţământ, instrucţie, doctrine de luptă, mentalităţi, etc. Într-un interval de timp de aproximativ 25 de ani, structurile centrale ale ministerului şi principalele eşaloane din subordinea sa, implicit unităţile de tancuri, au fost supuse unui amplu proces de reorganizare.

       Statutul României de membră a NATO a impus armonizarea din punct de vedere acţional, structural şi al înzestrării, în vederea realizării interoperabilităţii cu sistemele similare ale celorlalte tări membre NATO.

        În prezent Forţele Terestre Române sunt înzestrate cu mai multe tipuri de blindate. Vărful de lance îl reprezintă tancul TR-85M1 obţinut printr-un program de modernizare a tancului românesc TR-85, care este încă în derulare.

        Începând cu anul 2012, Şcoala de Aplicaţie pentru Unităţi de Luptă  “Mihai Viteazul” a organizat şi coordonat activităţile de selecţie şi pregătire ale echipelor de instructori NTM-A, astfel încât, acestea, să poată fi dislocate pentru o perioadă de 6 luni în Teatrul de Operaţii din Afganistan.